Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

Arbitraj, fotbal si medicina… Acestea sunt preocuparile unei tinere brasovence in varsta de doar 22 de ani. Alexandra Despa, pentru ca despre ea este vorba, a devenit arbitru in 2010, desi i-ar fi placut mai mult sa practice “sportul rege”. Dar lipsa unei echipe feminine in judetul sau a facut-o sa aleaga arbitrajul. Si nu are de ce regreta, mai ales ca, de curand, a promovat in Liga 3, cu a doua medie din concurs. Intre timp, a devenit si jucatoare de fotbal la o formatie infiintata la initiativa sa. Mai multe despre Alexandra Despa aflati din interviul pe care tanara l-a acordat site-ului frf-cca.ro.

Arbitru si jucatoare de fotbal… Cum de ai ales acest sport si cum se impaca cele doua activitati?

Consider ca fotbalul il am in sange, am mostenit aceasta pasiune de la tatal meu. Am ales arbitrajul pentru ca in urma cu 2 ani nu exista echipa de fotbal feminin in judetul meu. Ulterior, la initiativa mea, s-a infiintat si echipa de fotbal feminin Blue Angel Cristian, din care fac parte in prezent. Cele doua activitati se impaca excelent, insa implica multe sacrificii.

Ce parere are familia despre implicarea ta in fotbal?

Familia ma sustine in tot ceea ce fac, dar avand in vedere ca eu eram studenta la medicina, la inceput nu prea a fost de acord cu aceasta implicare.

In urma cu o luna ai promovat in Liga 3. Ce ai simtit cand ai primit vestea?

Fiind printre primele reusite oficiale, am ramas fara cuvinte.

Fac vreo diferenta brasovenii - jucatori, oficiali sau spectatori - intre femeile si barbatii care imbraca echipamentul de arbitru?

Am arbitrat de cele mai multe ori in brigazi mixte si am observat ca sunt mai respectata decat colegii mei.

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar una mai putin placuta?

Fiecare meci reprezinta o experienta unica pentru mine. Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa fiu admirata pentru ceea ce fac, insa am auzit si unele injurii la adresa mea din afara terenului de fotbal. Am invatat sa ignor orice cuvant placut sau neplacut in timpul jocului de fotbal.

In iarna lui 2010 ai fost premiata pentru “revigorarea arbitrajului feminin brasovean”. Ce a insemnat acest premiu pentru tine?

Mai mult decat o incurajare… un pas inainte, un factor extrem de motivant pentru mine.

Unde te vezi peste 10 ani?

Luand in considerare ca tot ceea ce fac, fac cu sufletul, ma vad undeva departe.

De ce ai indruma fetele sa se indrepte spre arbitraj?

Pentru ca este un domeniu in care nu poate ajunge oricine si traiesti momente unice. Niciun meci nu seamana cu altul si totodata poti crea ceva unic, in sensul frumos al cuvantului.

Esti studenta la Facultatea de Medicina. Ce specializare vei avea?

Deocamdata sunt in stadiul de explorare… Una dintre variante ar fi medicina sportiva.

Ce iti place si ce nu?

Dupa cum v-am spus, imi place medicina sportiva, dar si medicina de urgenta, insa nu-mi plac medicina muncii, medicina legala.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Aveti incredere in fotbalul si arbitrajul romanesc!