Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

Component al Lotului National, Vasile - Florin Marinescu s-a nascut la Racari, judetul Dambovita, in 1976. De profesie economist, in prezent locuieste in Bucuresti, fiind considerat unul dintre arbitrii asistenti cu experienta ai primei ligi, esalon in care a promovat in 2007, la doi ani de la debutul la acest nivel. A jucat fotbal la: CSS nr. 1 Bucuresti, AS Laromet Bucuresti si AS Grivita Bucuresti. Interesant este ca in acea perioada nu se gandea ca va ajunge vreodata arbitru… Este casatorit, avand doi copii: o fata (7 ani) si un baiat (7 luni). Hobby-urile sale sunt: lectura, ciclismul si geografia.

Iti mai amintesti cum ai devenit arbitru de fotbal?

S-a intamplat in 1996, dupa ce am urmat cursurile organizate de catre AMF Bucuresti. Eram intr-o perioada in care jucam fotbal si, accidentat fiind, am avut timpul necesar pentru a absolvi scoala de arbitri. Cata vreme am jucat, nu cred ca m-am gandit vreodata ca voi deveni arbitru de fotbal.

De ce asistent si nu arbitru?

Din ratiuni practice: rezultatele ca arbitru asistent au fost mai bune decat ca arbitru.

Cum a fost sezonul recent incheiat pentru tine?

A fost o experienta utila in dezvoltarea carierei mele de arbitru asistent. In special in retur, care a fost foarte comprimat, a trebuit sa fac o pregatire speciala care sa ma mentina concentrat si motivat pentru toate jocurile, indiferent de categorie.

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate de-a lungul timpului? Dar una mai putin placuta?

Intamplarile amuzante sunt si neplacute uneori: se rupe steagul si ramai fara flamura, aluneci la schimbarile de directie si cazi, colegii iti ascund jambierele si nu poti sa iesi pe teren la incalzire etc.

Care este cea mai frumoasa amintire din cariera ta?

Debutul in Liga 1: 03 decembrie 2005, la jocul Farul Constanta - CFR Cluj.

Ce parere ai despre introducerea in nomenclatorul de meserii a celei de arbitru?

Este o decizie foarte importanta; o motivatie suplimentara petru actualii arbitrii si pentru tinerii care vor sa urmeze scoala, o profesie pe care isi pot dezvolta o cariera frumoasa.

Ce rol joaca familia in activitatea pe care o desfasori?

Familia reprezinta cel mai important reper pe care il am; imi da incredere si imi ofera echilibru.

De ce ai indruma tinerii spre arbitraj si ce sfaturi le-ai da celor aflati la inceput de drum?

I-as indruma din mai multe motive, dintre care as aminti: este o activitate interesanta in care cunosti oameni si locuri noi, iti formeaza caracterul, iti dezvolta aptitudini, te mentine in forma fizica buna.

Pe arbitrii tineri, aflati la inceput de drum, ii sfatuiesc sa se pregateasca continuu si din toate punctele de vedere: fizic, teoretic, psihologic si mental. De asemenea, si foarte important, sa arbitreze cat mai multe meciuri (amicale, copii, juniori etc) si sa mearga pe stadioane pentru a urmari “pe viu” cat mai mult fotbal.

Ce iti place si ce nu?

Imi place primavara… imi place sa-mi petrec timpul liber cu familia. Nu-mi plac oamenii neseriosi.

Unde te vezi peste 10 ani?

Nu stiu unde voi fi sau ce voi face peste zece ani, dar imi doresc sa fiu sanatos si sa arbitrez la cel mai inalt nivel.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Sa se bucure de fotbal, sa mearga la stadion pentru a-si sustine echipa favorita si sa nu uite ca acest sport este doar un joc.