Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

Supercupa disputata pe 25 iulie 2007, intre Dinamo si Rapid, a insemnat debutul lui Istvan Kovacs in fotbalul mare din Romania. Nu implinise inca 22 de ani… Delegarea la acest joc a fost o mare surpriza pentru toata lumea, inclusiv pentru el. A trecut peste inerentele emotii, conducand bine partida, ajutat fiind si de doi asistenti cu experienta - Cristian Nica si Aurel Onita. La 3 ani de la acel meci devenea cel mai tanar arbitru FIFA din Europa, pentru ca mai apoi sa ajunga sa oficieze in Champions League, ca arbitru aditional. Profesor de educatie fizica si sport la Liceul “Iuliu Maniu” din Carei, oras in care s-a nascut, pe 16 septembrie 1984, Istvan Kovacs a devenit arbitru in 1999, iar pana in prezent a condus 93 de jocuri in primul esalon. Este pasionat de calatorii, tenis de camp si istorie.

De ce ai ales sa devii arbitru si nu fotbalist?

In primul rand vreau sa-i salut pe cei care citesc aceste interviuri! Raspunsul la intrebare este foarte simplu: mi-a placut mult sa joc fotbal si imi place si la ora actuala, doar ca nu puteam sa ajung mai sus de nivelul Ligii a II-a, ca fotbalist. Iar cei din jurul meu, care m-au vazut arbitrand, mi-au sugerat, de mai multe ori, ca sunt talentat si ca ar trebui sa aleg cea mai buna varianta pentru viitorul si cariera mea. Dupa o perioada in care am urmat amandoua activitatile in paralel, am ales sa ma las de fotbal la 20 ani. Si cred ca am luat o decizie buna.

Ai avut un debut fulminant in elita fotbalului romanesc, la nici 22 de ani. Primul tau joc la nivel de Liga I a fost Supercupa Romaniei, Dinamo-Rapid, pe 25 iulie 2007. Iti mai amintesti ce ai simtit cand ai primit delegarea?

Supercupa Romaniei va ramane in memoria mea ca fiind unul dintre cele mai frumoase lucruri din arbitraj. Cand am aflat delegarea nu mi-am gasit cuvintele secunde lungi. Imediat dupa aceea m-am gandit la ce o sa fac in teren si am inceput pregatirea jocului, cerand sfaturi de la colegii mei mai experimentati, care au primit si ei cu surprindere vestea, dar au fost alaturi de mine.

Cum consideri ca a fost pentru tine sezonul recent incheiat, atat pe plan intern cat si international?

Pe plan intern, cu exceptia a doua jocuri mai putin reusite, pot sa spun ca sunt multumit. Insa intotdeauna avem de invatat, mai ales in arbitraj. Pe plan international am avut un an super, cu 5 delegari in 2011 si cu promovarea in categoria “Second”, la finalul acestuia.

Ce asteptari ai de la viitorul campionat?

In viitorul campionat imi propun sa ma perfectionez si mai mult, atat din punct de vedere fizic si teoretic cat si al pregatirii psihologice pentru jocurile puternice. Astept ca arbitrii si arbitrii asistenti sa fim mai uniti pentru ca doar impreuna putem sa progresam.

In 2010 erai cel mai tanar arbitru FIFA din Europa. Unde iti doresti sa ajungi pe plan international?

Vreau sa iau pas cu pas fiecare categorie la nivelul UEFA, iar daca voi ajunge in virf, un turneu final ar fi incununarea si recunoasterea muncii mele de ani de zile. Pot sa afirm ca imi doresc sa ajung la un turneu final!

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate de-a lungul timpului? 

La un meci de Liga I, la o faza petrecuta undeva in zona liniei de poarta, pe partea asistentului, mingea paraseste terenul de joc. Ma uit spre arbitrul asistent si nu-l mai gasesc… Era cu fanionul de la coltul terenului intre picioare si se chinuia sa-l scoata de acolo.

Care este cea mai frumoasa amintire din cariera de arbitru?

Meciurile din  Champions League, la care am oficiat ca arbitru aditional.

De ce ai indruma tinerii spre arbitraj si ce sfaturi le-ai da celor aflati la inceput de drum?

Tinerii sa nu ezite sa vina la arbitraj pentru ca este o activitate frumoasa, chiar daca la ora actuala imaginea arbitrilor este foarte sifonata. Aceasta situatie se va schimba in viitor. Arbitrajul te face sa fii mai organizat, mai echilibrat, ca sa nu mai vorbim de faptul ca prin arbitraj faci sport zilnic. Ajuta la dezvoltarea rapida a personalitatii si la gasirea locului fiecarui tanar in societate. Cei care sunt la inceput de drum sa nu uite ca arbitrajul nu este obligatoriu, iar cei care il practica trebuie sa stie ca fara sacrificii, pregatire continua (fizica, teoretica, mentala) nu pot face performanta. Nu poti sa ajungi sus de pe o zi pe alta, deci trebuie sa aiba rabdare.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Va doresc sa aveti parte numai de bucurii si succese!