Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

Sase “Supercupe”, 4 finale de Cupa Romaniei, 9 derby-uri Steaua-Dinamo si peste 250 de jocuri in Liga 1… Palmaresul ii apartine ploiesteanului Cristian Nica (43 ani), unul dintre cei mai buni arbitri asistenti din tara noastra. Fost jucator la nivelul Diviziei B, a devenit arbitru in anul 1991, la indrumarea regretatului doctor Emil Vlaiculescu, parintele arbitrajului prahovean. In prima liga a ajuns in 2001, un an special pentru el, deoarece atunci s-a nascut si fiul sau. Care se pare ca nu-i va calca pe urme, avand un viitor interesant in atletism, acolo unde este campion national la varsta lui. Aflat pe lista FIFA din 2004, Cristian Nica a acordat, zilele acestea, un interviu site-ului frf-cca.ro, pe care il puteti citi mai jos.

In primul rand, felicitari pentru cea de-a sasea “Supercupa” trecuta in palmares! Un record greu de egalat. Daca mai adaugam si cele patru finale de Cupa Romaniei… Ne poti spune cum ai reusit sa te mentii in varf atatia ani? Mai ales ca au fost si momente dificile in cariera.

O sa incep cu partea urata - momentele dificile, care sunt inerente in viata oricui. Cel mai important este sa te educi, sa ai taria sa treci peste ele, fara ca acestea sa lase urme prea mari. Despre partea frumoasa, cele sase “Supercupe” si patru finale de Cupa… Cred ca este visul oricarui arbitru sa ajunga sa fie implicat intr-un eveniment atat de important al fotbalului romanesc. Este o mare onoare si o mandrie sa fii acolo, pe teren.

Iti mai amintesti cum ai devenit arbitru de fotbal?

Cred ca din curiozitate, la indemnul regretatului doctor Emil Vlaiculescu, parintele arbitrajului prahovean. A fost greu pana m-a prins. Apoi, m-a luat valul pe coama lui si, cu multe bune si mai putine rele, am ajuns pana aici.

Ce inseamna arbitrajul pentru tine? Ai regretat vreun moment ca ai ales aceasta cale?

Arbitrajul face parte integranta din viata mea si, dupa familie, imi umple sufletul de bucurie. Mai ales atunci cand meciul se termina si ai sentimentul ca ti-ai facut datoria cat se poate de bine. Despre regrete nu poate fi vorba. As lua-o de la capat, chiar daca acum vad lucrurile cu totul altfel… Glumind, bine ca e imposibil sa o iau de la capat.

Exista vreo diferenta intre jocurile oficiate in campionatul intern si cele din strainatate?

Din nefericire, exista. Si inca mari diferente. Stiu toti chestiunile acestea, dar unii le ascund, bagandu-le sub pres. De fapt, afara simti ca esti arbitru, in tara ti se mai atribuie si alte… epitete.

Poti face un clasament al celor mai frumoase amintiri din cariera?

E foarte greu, pentru ca am foarte multe amintiri frumoase. Poate jocul de la Barcelona, din grupele Champions League, apoi debuturile, stadioanele pline… Nu pot uita arbitrii importanti, cu care am debutat si care m-au luat, atunci, sub obladuirea lor, oamenii pe care am avut onoarea sa ii cunosc, locurile superbe pe care le-am vizitat, prietenii pe care mi i-am facut…

Povesteste-ne, te rog, o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate de-a lungul timpului.

Eram cu Alexandru Tudor la un meci de Divizia B. In timp ce mingea urma sa fie repusa in joc de catre unul dintre portari, are loc un protest in grup al “bancii de rezerve” din spatele meu. Sesizand ceea ce se intampla, Alex face un semn discret sa se intarzie jocul si vine ca un fulger spre banca. Trece de mine, moment in care portarul degajeaza si jucatorii incep sa isi dispute mingea. Impasibil, el discuta cu cei de pe banca, neavand absolut nici o treaba cu ceea ce se intampla pe teren. A fost o senzatie tare ciudata. Ma uitam cand spre el, spunandu-i sa opreasca jocul, cand spre joc, sa nu se intample ceva. Eram intr-o mare dilema: ok!, eu ridic steagul, dar cine ii opreste pe jucatori?

Ce asteptari ai de la noul campionat?

Sincer, nu prea multe. La cate aud ca se intampla… sa fiu sanatos si sa ii dea Dumnezeu fiecaruia dupa inima lui!

Crezi ca ar fi o idee buna introducerea arbitrilor aditionali la jocurile din Liga 1?

Din punctul meu de vedere, ca arbitru asistent, ar fi un mare ajutor.

Baiatul tau este atlet. Nu ti-ai fi dorit sa devina arbitru sau fotbalist?

El va fi cel care va hotari asta. Daca imi va cere, am sa il indrum, dar ii va fi greu pentru ca voi fi un critic foarte dur.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Sa fie fericiti si sanatosi! M-as bucura sa copieze numai lucrurile bune petrecute in campionatele straine.