Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

In etapa cu numarul 23 a ultimei editii de campionat un alt tanar arbitru din esaloanele inferioare isi facea aparitia pe prima scena a fotbalului romanesc. Este vorba despre bucuresteanul Iulian Dima (foto: Prosport), cel care a debutat la meciul CS Mioveni - Pandurii Targu Jiu (scor: 0-2). In total a condus patru jocuri in Liga 1, 11 in Liga 2 si 116 in Liga 3. A practicat fotbalul la nivel de juniori insa, “atras fiind de meseria celui pe care spectatorii il numeau <Centralul> ”, in 1999 a absolvit scoala de arbitri. In paralel a urmat si cursurile Facultatii de Geografie Bucuresti, devenind manager in turism. Este necasatorit, ii place sa citeasca, sa navigheze pe internet si sa urmareasca meciuri de fotbal.

Cum ai devenit arbitru de fotbal?

Mergand cu fratele meu, fost fotbalist la Rapid Bucuresti, la meciurile lui, am fost atras de meseria celui pe care spectatorii il numeau “Centralul”. Asa a inceput totul. Mi-a placut inca din prima.

La doar cateva luni de la primul joc in esalonul secund ai debutat in Liga 1. Ce ai simtit atunci cand ai primit delegarea? Ti-a fost teama de meci?

Am simtit o mare satisfactie, o implinire, dupa toata munca depusa pana atunci. Ca orice mare jucator, arbitrul trebuie sa fie capabil sa-si stapaneasca emotiile, ceea ce am incercat si eu sa fac la debut. Teama nu mi-a fost, deoarece teama imi este doar de Dumnezeu.

Care este diferenta dintre ligile 2-3 si Liga 1?

Fiecare meci este dificil. Daca vreodata te gandesti ca ai un meci usor, vei fi deconectat, iar performanta ta va avea de suferit. Exista clar o diferenta intre ligile inferioare si Liga 1. Un lucru pe care l-am remarcat este acela ca viteza a crescut. Exista o altfel de tactica, marcaj “om la om”, presing, contraatac, agresivitate si, mai presus de toate, presiune. Trebuie sa te gandesti mereu sa fii la locul potrivit pentru a fi sigur ca iei cea mai buna decizie.

Ce inseamna arbitrajul pentru tine? Ce astepti de la aceasta activitate?

In arbitraj este ca in folozofie: trebuie sa acceptam ca nimic nu este perfect. De la aceasta activitate astept sa-mi transforme potentialul, pe care cred ca il am, intr-un lucru real.

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar una mai putin placuta?

La un meci mi-a scapat fluierul, iar un jucator a calcat pe el, infigandu-l in pamant. Nu aveam altul de rezerva. Imaginati-va cum a trebuit sa suflu in acel fluier plin de noroi. Din pacate, exista si momente mai putin placute in timpul unei partide. Imi amintesc cum un jucator a suferit o comotie pe terenul de joc. Tot meciul m-a urmarit aceasta intamplare si parca fluieram orice atingere.

Ai vreun model printre cavalerii fluierului?

Olegario Benquerenca.

Ce este mai importanta: pregatirea teoretica sau cea fizica? Cat timp le acorzi tu saptamanal?

Amandoua sunt foarte importante deoarece sunt corelate. Le aloc un timp suficient incat sa-mi acorde incredere atunci cand arbitrez.

De ce ai indruma tinerii spre arbitraj si ce sfaturi le-ai da celor aflati la inceput de drum?

Deoarece putini oameni au posibilitatea sa vada de aproape ambitia unor jucatori pe care doar la televizor ii poti urmari, intr-un stadion plin cu spectatori ce isi sustin echipa. Iar tu sa fi cel care trebuie sa contribuie la acest spectacol sportiv. Nu sunt in masura sa dau sfaturi, doar sa recomand celor aflati la inceput de drum sa fie curajosi, sa le placa ceea ce fac, sa se uite numai in fata si niciodata inapoi.

Ce iti place si ce nu?

Imi place tot ceea ce este frumos si care aduce liniste sufleteasca. Nu-mi place ca in ziua de astazi arbitrii nu mai sunt uniti.

Unde te vezi peste 10 ani?

Intr-un punct anume… Si lupt pentru asta.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Sa fie sanatosi si sa se poata bucura de tot ceea ce traiesc.