Mihai Amoraritei: “Mi-a fost greu sa renunt la fotbal, dar ma bucur ca am gandit cu capul si nu cu inima”

Duminică, May 6, 2012 - 18:05

Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

 

Absolvent al Facultatii de Educatie Fizica si Sport, Mihai Amoraritei este unul dintre tinerii arbitri aflati in Lotul National. Nascut la Campina, cel de-al doilea municipiu al judetului Prahova, acesta urmeaza a implini, peste cateva zile, 25 de ani. De-a lungul timpului a trecut peste mai multe momente neplacute, care pe altii i-ar fi facut sa renunte la activitate. In 2010 a fost lovit cu bestialitate, chiar in “Vinerea Mare”, la un meci de liga a 4-a, de catre un jucator si un antrenor secund, pentru ca “si-a permis” sa aplice regulamentul. Fiind un caracter puternic, a mers mai departe, iar anul trecut a promovat in Liga 2, de unde spera ca va face saltul catre primul esalon.

 

De ce ai renuntat la fotbal in favoarea arbitrajului?

A fost una dintre deciziile grele pe care le-am luat de-a lungul timpului, dar ma bucur ca am gandit cu capul si nu cu inima in acea perioada. La inceput am continuat pe ambele planuri, pana in momentul in care trebuia sa arbitrez la nivelul la care evoluam. Am pus in balanta sansele de reusita in cele doua activitati si am stabilit ca viitorul mi-l voi dedica arbitrajului.

 

Ce inseamna arbitrajul pentru tine? Ce-ti doresti de la aceasta activitate?

Arbitrajul reprezinta o pasiune care imi este mai apropiata decat orice alta profesie as putea avea. Arbitrajul m-a format ca om, mi-a format personalitatea si mi-a dat cele mai mari satisfactii de pana acum. De la aceasta activitate imi doresc, ca orice arbitru, sa ajung cat mai sus in ierarhiile FIFA, dar sunt constient ca pentru acest lucru trebuie sa ma pregatesc continuu de-a lungul carierei.

 

Ce ai simtit la primul joc in Liga 2?

Am simtit multa emotie, insa doar pana la fluierul de start al jocului, pentru simplul fapt ca de acel meci conta promovarea mea in esalonul respectiv.

 

Cum se vede Liga 1 de la nivelul gazonului, avand in vedere ca ai fost delegat de cateva ori ca al patrulea oficial la acest esalon?

Liga 1 este mult diferita fata de ligile inferioare si aici ma refer la viteza de joc, la profesionalismul jucatorilor, la tacticizarea jocurilor si asa mai departe. Un alt aspect important este presiunea care se pune pe arbitri, de neinteles in majoritatea cazurilor.

 

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar una mai putin placuta?

O intamplare amuzanta s-a petrecut la un meci din ultima liga de judet, la care echipa oaspete s-a prezentat cu doar 8 jucatori. In minutul 40, la scorul de 9-0, doi jucatori ai echipei oaspete au cazut ca “secerati”, la jumatatea terenului, nefiind atinsi de niciun adversar. In acel moment cativa coechipieri au venit sa le ceara socoteala, pentru ca ei doreau sa joace tot meciul, chiar daca pierdeau la o diferenta foarte mare. A iesit o mica cearta intre ei, dar pana la urma am fost nevoit sa fluier finalul pentru ca cei doi jucatori “accidentati” nu au mai putut continua meciul. O intamplare mai putin placuta a fost la un meci de liga a 4-a, unde am fost lovit de un “jucator” si de un “antrenor secund” doar pentru faptul ca am aplicat regulamentul.

 

Cum ai trecut peste acel moment? Nu te-ai gandit sa renunti?

Am trecut repede, pentru ca am un caracter puternic, iar acel incident nu a facut altceva decat sa ma intareasca.

 

Ai vreun model printre cavalerii fluierului?

Mi-a placut foarte mult Massimo Busacca, pentru ca era un arbitru echilibrat, ferm si cu o gestica foarte expresiva.

 

Ce este mai importanta: pregatirea teoretica sau cea fizica? Cat timp le acorzi tu saptamanal?

Ambele au aceeasi importanta pentru ca depind foarte mult una de cealalta. Pregatirii teoretice ii acord doua sedinte saptamanale, iar celei fizice, in functie de meciurile la care sunt delegat, cate 3-4 antrenamente saptamanale.

 

Ce rol joaca familia in activitatea pe care o desfasori?

Familia are un rol foarte important pentru ca ma sustine neconditionat si imi reda linistea de care am nevoie pentru a ma pregati.

 

Ce sfaturi le poti da celor aflati la inceput de drum in arbitraj?

Nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi, sunt altii indreptatiti sa o faca, dar pot sa le transmit ca fara multa munca si sacrifiu nu pot face pasul catre inalta performanta.

 

Ce iti place si ce nu?

Calatoriile, pescuitul si tenisul sunt cateva dintre hobby-urile mele. Nu-mi plac oamenii parsivi, ipocrizia si prostia.

 

Unde te vezi peste 10 ani?

Facand acelasi lucru - arbitraj, dar sper, la un alt nivel.

 

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

In primul rand sanatate. Sa vina pe stadioane, sa isi sutina echipele favorite intr-un climat de fairplay.


Vizualizeaza profil

Calendar