Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

Dupa doar cateva jocuri in esalonul al treilea, in cariera lui Horatiu Mircea Fesnic a aparut o schimbare majora. Tanarul clujean, in varsta de 22 de ani, debuta direct in Liga 1, la numai 6 ani de la absolvirea cursurilor scolii de arbitri. Evenimentul s-a petrecut in primavara acestui an, la meciul dintre Astra Ploiesti si Dacia Mioveni. O mare surpriza pentru el si un semnal pentru tinerii din esaloanele inferioare… Iubitor al sportului, in general, Horatiu este absolvent al Facultatii de Educatie Fizica si Sport din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.

Ce te-a determinat sa urmezi cursurile scolii de arbitri?

Am urmat aceste cursuri sfatuit fiind de catre tatal meu, dar si pentru faptul ca eram in fenomen. La vremea respectiva activam ca jucator de fotbal, fapt care m-a ajutat foarte mult.

Ce inseamna arbitrajul pentru tine? Ce astepti de la aceasta activitate?

Arbitrajul mi-a schimbat viata, a devenit prioritatea principala. Vreau sa acumulez cat mai multe cunostinte si sa fiu cat mai pregatit in acest domeniu pentru a-mi face treaba cat mai bine. Deocamdata incerc sa ma gandesc doar la prezent si sa ma pregatesc tratand cu seriozitate fiecare meci pe care il arbitrez, implicit sa ajut arbitrajul romanesc.

Ai facut pasul catre Liga 1 direct din Liga 3. Cum ai reactionat atunci cand ai primit delegarea si cum ti s-a parut diferenta dintre primul si cel de-al treilea esalon?

Am fost surprins in ceea ce priveste delegarea pentru ca nu ma asteptam la acest lucru, dar m-am bucurat foarte mult. Diferenta este mare din toate punctele de vedere, dar mi-a placut. M-am simtit si eu arbitru.

Te-a schimbat in vreun fel acest salt din cariera ta?

Acest lucru m-a maturizat, am inceput sa devin mai responsabil. Am inceput sa constientizez importanta arbitrajului in viata mea.

Ce crezi ca ar trebui sa inteleaga cei din generatia ta, dar si cei care vor sa devina arbitri, din parcursul pe care l-ai avut tu?

Am fost placut surprins de tot ceea ce mi s-a intamplat, iar ei trebuie sa inteleaga ca fara continuitate, atat in pregatirea fizica cat si in cea teoretica, nu se poate face treaba. In concluzie, nu pot progresa

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar una mai putin placuta?

La un joc, in timpul pauzei ne-am confruntat in legatura cu cartonasele galbene, dupa care am revenit pe teren. Inainte sa dau semnalul de fluier pentru inceperea reprizei a doua mi-am pus mana la piept si am constatat ca nu am la mine cartonasul galben. M-am indreptat, in alergare usoara, catre al patrulea oficial, care mi-a dat cartonasul sau. Nu a fot tocmai placuta faza golului de la meciul de debut in Liga 1, cand s-a rupt plasa portii.

Ai vreun model printre cavalerii fluierului?

Incerc sa urmaresc cat mai multe meciuri, deoarece consider ca am de invatat de la colegii mei care sunt mai experimentati si carora, daca le cer un sfat, nu ezita sa mi-l impartaseasca.

Ce iti place si ce nu?

Imi place atmosfera creata de suporteri, imi place cand arbitrez cei mai buni jucatori, dar nu imi place mentalitatea  pe care o au unele persoane fata de arbitrajul romanesc. Doresc sa ajut la schimbarea acesteia, dar nu putem acest lucru decat prin multa munca si prestatii cat mai bune la meciurile oficiate si sa dam dovada de unitate intre noi, arbitrii.

Unde te vezi peste 10 ani?

Imi doresc sa fiu sanatos atat eu cat si colegii mei. De asemenea, cred ca orice arbitru isi doreste sa ajunga sa conduca meciuri la un turneu final sau sa arbitreze in cupele europene. In concluzie, acolo mi-as dori sa ajung si eu.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Le doresc multa sanatate si sa incerce sa fie cat mai obiectivi. Doamne ajuta!