Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

De profesie economist, Radu Adrian Ghinguleac (31 ani) este unul dintre cei mai tineri arbitri asistenti FIFA de la noi. 19 jocuri a oficiat in competitiile europene, incepand din 2010, anul in care a devenit arbitru international. In total are 834 de meciuri in 11 ani de arbitraj. Este casatorit, fiind un familist convins:“Tin foarte mult la cei dragi si imi place sa stau cu familia, atunci cand dispun de putin timp liber”. Are ca hobby-uri calatoriile, tenisul si baschetul.

De ce ai ales sa devii arbitru de fotbal?

Copil fiind, tatal meu mi-a insuflat pasiunea pentru fotbal. Am si jucat la nivel de copii si juniori, dar mi-am dat seama ca nu sunt un talent deosebit si am renuntat la o viitoare cariera de fotbalist. Totusi, pentru a fi cat mai aproape de acest fenomen, am hotarat sa devin arbitru. Astfel, am vazut un anunt intr-un ziar de sport si am decis sa ma inscriu la cursurile de arbitri. Cam acesta este inceputul...

Ce inseamna arbitrajul pentru tine?

La inceput arbitrajul a fost un hobby. Pe masura ce am progresat de la un nivel la altul, arbitrajul a devenit ceva mult mai serios decat imi imaginam. In momentul de fata, arbitrajului ii acord cel mai mult timp. Arbitrajul inseamna multa munca, dar si foarte multe satisfactii.

Cum a fost primul meci international si care este cea mai frumoasa amintire ca arbitru asistent FIFA?

Primul meci international a fost in cadrul unui mini-turneu Under 17, disputat la Bucuresti in 2008. Am fost arbitru asistent la meciul Italia - Austria. Pe atunci nu eram inca pe lista FIFA, iar acest meci m-a facut sa muncesc mai mult, sa ma pregatesc mai bine, pentru a deveni,  la un moment dat,  arbitru asistent international. Am multe amintiri frumoase ca arbitru asistent FIFA si ar fi greu sa ma decid asupra uneia. Totusi, cred ca debutul in grupele Europa League  a fost un moment deosebit in cariera mea. Meciul a avut loc in 14 Decembrie 2012, fiind disputat intre Sturm Graz si AEK Atena. A fost primul meu meci in formula cu doi arbitri aditionali. Brigada de arbitri de la acest joc a fost formata din: Alexandru Deaconu - Adrian Vidan, Adrian Ghinguleac - Sebastian Coltescu – Cristian Balaj, Augustus Constantin.

Ai fost pe multe stadioane din Europa. Care te-a impresionat cel mai mult? Dar ca tara?

Cel mai mult m-a impresionat atmosfera de pe stadioanele din Grecia. Am avut ocazia sa arbitrez la Salonic si pot spune ca intr-adevar publicul este extraordinar. Stadionul era plin cu doua ore inainte de inceperea jocului, iar suporterii fanatici ai lui Aris Salonic au cantat pe intreaga durata a partidei. Ca tara, pot spune ca am ramas placut surprins de Rusia, in principal de Moscova.

Ai vreun model printre arbitrii asistenti?

Romania a avut si are arbitrii asistenti foarte buni. De la fiecare am incercat sa invat cate ceva, fie ca se numesc Nicolae Grigorescu, Cristi Nica, Aurel Onita sau Adrian Vidan.   

Ce este mai importanta: pregatirea teoretica sau cea fizica? Cat timp le acorzi tu saptamanal?

Ambele sunt la fel de importante. La acest nivel trebuie sa fii foarte bine pregatit atat teoretic, cat si fizic. Saptamanal am patru antrenamente fizice. In ceea ce priveste pregatirea teoretica, obisnuiesc ca inainte de fiecare meci sa rasfoiesc Legile Jocului.

Ce rol joaca familia in activitatea pe care o desfasori?

Familia joaca un rol foarte important in viata mea, nu doar in activitatea de arbitru. Familia iti ofera linistea de care ai nevoie si iti acorda sprijinul necesar in ceea ce faci.

De ce ai indruma tinerii spre arbitraj si ce sfaturi le-ai da celor aflati la inceput de drum?

Fotbalul este un sport foarte frumos insa sunt foarte multi care nu pot face pasul spre performanta. Tinerii care iubesc acest sport pot incepe o cariera in arbitraj. Celor aflati la inceput de drum le-as da aceleasi sfaturi pe care le-am primit si eu la randul meu: multa munca si seriozitate. Sunt ingrediente care iti pot aduce succesul.

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar una mai putin placuta?

O intamplare amuzanta, care imi vine acum in minte, s-a petrecut la un joc disputat acum 4 ani, cand crainicul stadionului s-a straduit din rasputeri sa imi pronunte numele corect, dar vazand ca nu reuseste a concluzionat: “la linie 2 va sta arbitrul asistent Radu”. In general prefer sa nu ma incarc cu amintirile neplacute.

Ce iti place si ce nu?

Tin foarte mult la cei dragi si imi place sa stau cu familia, atunci cand dispun de putin timp liber. Sub nicio forma nu imi place minciuna.

Unde te vezi peste 10 ani?

Cand m-am apucat de arbitraj mi-am propus sa ajung la un turneu final de Campionat European sau Mondial. Imi doresc ca peste 10 ani, acest obiectiv sa fie indeplinit.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Imi doresc ca la fiecare meci arbitrat stadioanele sa fie pline. Atmosfera este deosebita atunci cand suporterii patimasi canta din primul pana in ultimul minut.