Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii pricipali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

Braileanul Marius Cristian Marchidanu (25 ani) este unul dintre tinerii arbitri aparuti recent la meciurile din prima liga. In urma cu doar un an se afla printre asistentii din esalonul al treilea, iar acum are deja 3 jocuri in Liga 1. Traseul sau este asemanator cu al argeseanului George Florin Neacsu (26 ani), a carui poveste o gasiti pe frf-cca.ro. Asta daca nu ati citit-o pana acum. Ambii au inceput arbitrajul in 2003, au promovat in Liga 3 in 2008, iar in 2011 in Liga 2. Tot anul trecut li s-a oferit sansa debutului in prima liga…

Cum ai devenit arbitru de fotbal?

Am inceput arbitrajul in anul 2003, la Braila. Pe atunci eram junior la Dacia Unirea (actuala CF Braila) si visam sa ajung un mare fotbalist. La un turneu de fotbal in sala am fost vazut de actualul presedinte AJF Braila, care m-a sfatuit sa urmez cursul de arbitri. Am zis ca nu am nimic de pierdut deoarece le faceam in paralel si era chiar o noua provocare pentru mine. Dupa ce am terminat junioratul, neavand sanse de a merge mai departe pentru a-mi indeplini visul, m-am axat numai pe arbitraj.

Ce inseamna arbitrajul pentru tine?
Vrand-nevrand, arbitrajul chiar face parte din viata fiecarui arbitru. Acesta iti aduce foarte multe bucurii, dar totodata si stres. Chiar daca arbitrezi la juniori sau un meci de Liga 1, trebuie sa dai totul pe teren si sa fii foarte concentrat si atent, din primul minut pana in ultimul.
 

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar una mai putin placuta?

Incep cu una neplacuta, care putea sa se termine tragic. Mergeam la un meci de liga a-V-a, impreuna cu cei doi colegi si observatorul. Din cauza unui vant foarte puternic, s-a rupt o creanga groasa dintr-un copac de langa sosea, care a cazut exact dupa ce am trecut cu masina. Toti am zis: “Doamne, ce noroc am avut!”. Un moment amuzant a fost atunci cand mi-am uitat fanionul acasa. A trebuit sa-mi improvizez unul dintr-un bat si o bucata de material, rupta din fata de masa.
 

Anul trecut, in doar cateva luni, ai ajuns din Liga 3 in Liga 1, unde ai debutat in toamna. Cum a fost impactul cu primul esalon, tinand cont ca aveai doar 9 jocuri in Liga 2?

Anul 2011 a fost cel mai bun an al carierei mele de pana acum. Saltul a fost extrem de mare si bineinteles neasteptat. Cu toate ca din cele 9 jocuri oficiate in esalonul secund 5-6 au fost considerate derby-uri, nici nu ma gandeam la un meci in Liga 1 in acel tur. Am debutat la Dacia Mioveni- Ceahlaul Piatra Neamt, unde viteza jocului si organizarea au fost mult peste liga a 2-a. Pe langa toate acestea, era si primul meci arbitrat in nocturna. Dar am trecut cu succes.

Cum reusesti sa treci peste momentele dificile, inevitabile in viata unui sportiv?

Sunt o persoana puternica si asta ma ajuta sa trec mai usor peste momentele neplacute.

Cum arata saptamana premergatoare jocului? Urmezi un program special?

In ceea ce priveste pregatirea fizica sunt foarte dur cu mine insumi. Incep saptamana cu antrenamente usoare, de revenire, si continui cu cele specifice arbitrilor asistenti. Dupa ce primesc delegarea, incerc sa-mi culeg cat mai multe informatii despre cele doua echipe. Cele mai importante sunt jocul la ofsaid si jucatorii “problema”. Odata obtinute informatiile, incepe si concentrarea pentru jocul respectiv.
 

Unde te vezi peste 10 ani?

Pe plan profesional, cu siguranta imi doresc sa fiu pe lista FIFA. Pana atunci insa trebuie sa profit la maxim de sansa pe care am primit-o si bineinteles sa confirm.
 

Care este rolul familiei in activitatea pe care o desfasori?

Pentru mine familia a reprezentat mereu un reper de stabilitate, oferindu-mi protectie, sprijin si incredere in tot ceea ce fac.

De ce ai indruma tinerii sa se indrepte spre aceasta activitate si ce sfaturi le-ai da la inceput de drum?

Este o activitate foarte frumoasa, care intr-o oarecare masura te caleste pentru viata, te maturizeaza, iti dezvolta personalitatea. Nu stiu daca sunt in masura sa pot da sfaturi, la varsta pe care o am, dar cred ca cel mai bun ar fi: "fara TV”. Din cate am observat, multi renunta de la bun inceput din cauza scandalurilor.
 

Ce iti place si ce nu?

Imi plac calatoriile alaturi de persoana iubita. Nu-mi plac cei care nu sunt punctuali, mototolii si apaticii, carora daca le spui ca trebuie sa fie gata la 7, se trezesc pe la 8.
 

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Le doresc sanatate!