Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

Lucian Rusandu a devenit arbitru in 1999, iar in urma cu un an isi atingea un tel - acela de a oficia in prima liga. De atunci a mai condus inca 10 partide in esalonul de elita al fotbalului romanesc. In varsta de 30 de ani este profesor de educatie fizica la Scoala Generala “Romulus Cioflec” din Araci, judetul Covasna. Locuieste in Sfantu Gheorghe si are ca hobby pescuitul.

Cum ai devenit arbitru de fotbal?

In anul 1999, fiind jucator de fotbal am fost indrumat de domnul Olah Jozsef, pe acea vreme presedinte al AJF Covasna, sa urmez  cursurile scolii de arbitraj. Dupa cateva meciuri oficiate am simtit ca ma regasesc in aceasta activitate. Ulterior am renuntat sa mai joc dedicandu-ma arbitrajului.

Ce inseamna arbitrajul pentru tine?

Activitatea de arbitraj ocupa un loc important in viata mea. Intr-o masura mai mica sau mai mare tot ceea ce fac in viata de zi cu zi este legat de arbitraj.

Ce ai simtit la primul joc in Liga 1?

A insemnat indeplinirea unui vis. Pe langa emotiile normale care sunt inaintea unui meci, am simtit o mare bucurie. Sa conduc un joc din Liga 1 era un tel in momentul in care m-am apucat de arbitraj. Am debutat partida Gaz Metan Medias-FCM Targu Mures, scor 0-0, din returul editiei 2010-2011.

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate?

La inceputul carierei in arbitraj, la un joc amical de copii, pe la jumatatea  primei reprize, uitandu-ma la ceas, am constatat cu uimire ca nu arata nimic. Ramasese fara baterie. La prima oprire a jocului m-am deplasat la unul dintre arbitrii asistenti si surpriza… nu avea ceas la el. Ca lucrurile sa devina comice, nici al doilea arbitru asistent nu stia in ce minut ne aflam. Salvarea a venit de la unul dintre antrenori, care razand ne-a imprumutat cronometrul lui. Spre bucuria noastra, il pornise la inceputul jocului.

Ai vreun model printre cavalerii fluierului?

Pierluigi Collina.

Ce este mai importanta: pregatirea teoretica sau cea fizica? Cat timp le acorzi tu saptamanal?

Ambele sunt la fel de importante. Pentru a avea o performanta buna in timpul unui joc atat pregatirea teoretica cat si cea fizica trebuie sa fie la un nivel foarte ridicat. Pregatirea fizica este prezenta zilnic intr-un ciclu saptamanal, iar cea teoretica de doua ori.

Ce parere ai despre introducerea in nomenclatorul de meserii a celei de arbitru?

Un lucru de bun augur. Un pas spre normalitate.

Ce rol joaca familia in activitatea pe care o desfasori?

Unul important. Sprijinul si sfaturile familiei au un rol semnificativ in activitatea mea.

De ce ai indruma tinerii spre arbitraj si ce sfaturi le-ai da celor aflati la inceput de drum?

Deoarece se pot forma ca oameni prin aceasta activitate. Sa gandeasca mereu pozitiv.

Ce iti place si ce nu?

Sa gasesc lucruri care ma incarca pozitiv in tot ceea ce fac. Nu imi place minciuna.

Unde te vezi peste 10 ani?

Arbitrand in continuare.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Bucurati-va de fotbal.