Si ei fac parte din joc... chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor. 

Primul material de la aceasta rubrica ii este dedicat Gabrielei Dananae, cea mai tanara reprezentanta a Romaniei pe lista FIFA. In varsta de 26 de ani, ea a devenit arbitru (asistent) international la 1 ianuarie 2012.

Nascuta la Craiova, pe 25 decembrie 1985, Gabriela s-a mutat, in urma cu sase ani, in Capitala. Aici a absolvit cursurile Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Bucuresti.

Ce te-a determinat sa urmezi cursurile scolii de arbitri?

Pasiunea pentru fotbal si dorinta de a incerca sa demonstrez ca ma pot impune intr-o lume considerata a barbatilor. Am stiut de la inceput ca va fi foarte greu si asta m-a ambitionat mai mult. Bineinteles, am fost sfatuita de un om din domeniu care a crezut in calitatile mele si mi-a transmis credinta in reusita.

Ai cochetat cu modelingul, ai prezentat stiri sportive, iar acum imparti dreptatea pe terenul de fotbal. Care dintre cele trei activitati crezi ca ti se potriveste cel mai bine?

Fiecare din cele trei domenii de activitate se numara printre hobby-urile mele si reprezinta cate o etapa a vietii. Prezentul si viitorul ma leaga strict de arbitraj. E ceea ce ma defineste si implineste. Pasiunea este intr-adevar mai puternica decat profesia.

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar una mai putin placuta? Sigur.J Am fost delegata sa arbitrez la juniori republicani impreuna cu doi colegi, o fata si un baiat. Tanarul a luat masina tatalui pentru a ne deplasa la meci. Cand am plecat de la stadion, a dat cu masina in singurul stalp aflat in parcarea respectiva. In loc sa-si faca griji, si-a sunat tatal si i-a spus ”tata, sa nu te superi, am lovit masina in stalpul acela in care ai dat si tu cand ai fost pentru prima data observator”.JJ Ne-a bufnit pe toti rasul. De fiecare data cand il intalnesc, il intreb cui i-a venit randul sa loveasca masina?J Situatiile neplacute le-am uitat.J

Este greu, ca fata, sa arbitrezi in Romania? Ti s-a intamplat sa fii trimisa la “cratita”?

Arbitrajul depinde de mai multi factori: pasiune, munca, implicare si pregatire permanenta. In aceste conditii poti spera sa reusesti, indiferent daca esti baiat sau fata. Cred ca misoginismul nu isi are loc in acest domeniu. La unele meciuri au fost spectatori care mi-au “recomandat” sa  merg sa prezint moda.

Ai vreun arbitru ca model?

Am avut de invatat cate ceva de la fiecare coleg cu care am arbitrat. Fiecare e unic in felul lui. Am incercat sa-mi conturez personalitatea in arbitraj, deoarece este riscant sa ne comparam cu altii, ajungem sa avem neimpliniri.

Anul trecut ai avut un parcurs extraordinar. Ai debutat in Europa, apoi in Liga I, fiind nominalizata si pe lista FIFA. Care este secretul acestei ascensiuni fulminante?

Nu este nici un secret, succesul depinde  de fiecare. Daca am acceptat sa nu abdic de la principiile dominante ale activitatii de arbitraj, am fost  recompensata. Va spun cu sinceritate ca nu  m-am asteptat sa mi se intample atatea evenimente placute in acelasi an, dar tinta mea din totdeauna a fost lista FIFA.

Ce astepti de la 2012 si ce ti-ai propus pentru urmatorii ani?

Nu astept cadouri in ceea ce priveste arbitrajul, voi continua munca pe care am inceput-o in urma cu multi ani si atunci satisfactiile vor veni in mod firesc. Intotdeauna este mai usor sa ajungi undeva decat sa te mentii,  iar asta ma obliga sa fiu in continuare  serioasa si dedicata arbitrajului.

Care este rolul familiei in activitatea pe care o desfasori?

Familia m-a educat si m-a format sa fiu un om corect, ambitios, care isi propune tinte inalte in viata si care nu renunta indiferent de greutatile intalnite. De asemenea, anii de studii mi-au consolidat unele principii de viata si m-au ajutat sa reusesc in ceea ce mi-am propus.

De ce ai indruma fetele sa se indrepte spre arbitraj si ce sfaturi le-ai da la inceput de drum?

Sunt adepta unui stil de viata sanatos, iar sportul asta genereaza. De aceea este important sa facem miscare. In arbitraj ai posibilitatea sa intalnesti oameni minunati care au reusit in viata, sa calatoresti, sa cunosti alte civilizatii, sa faci schimb de experienta. Fetele care isi doresc o cariera in arbitraj trebuie  sa stie de la inceput ca este o activitate ce implica multe sacrificii, sa castige sustinerea familiei si... sa se inscrie urgent la cursurile pentru arbitri.

De cativa ani locuiesti in Bucuresti. De ce ai lasat Craiova pentru capitala?

M-am mutat in Bucuresti in urma cu 6 ani, din dorinta de a invata, de a ma forma. Am urmat cursurile unei facultati din cadrul Universitatii Bucuresti si in paralel  m-am perfectionat ca arbitru, m-am maturizat ca om. Sufletul meu ramane la Craiova... este orasul in care m-am nascut, am copilarit si merg ACASA cu mult drag.

Ce iti place in Bucuresti ?

Viata sociala. De exemplu, atunci cand nu ai meci, ai mai multe optiuni si  poti merge pe un stadion  sa vezi un joc live. Sunt conectata la majoritatea evenimentelor sportive si culturale din Bucuresti.

Ce nu-ti place in Bucuresti?

Nu am o problema  deosebita cu aglomeratia, dar uneori traficul devine inamicul public numarul unu.

Vrei sa ne mai povestesti si altceva despre tine ?

Imi place sa ajut oamenii, iubesc copiii si florile.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Le doresc sa fie nobili, sa aiba un spirit drept, sa fie veseli, sa aiba sanatate... doar asa vor fi fericiti.