Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii pricipali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

In doar cateva luni a facut saltul de la meciurile de liga a treia la cele de prim esalon... Intre CSO Plopeni-Viitorul Chirnogi (29 aprilie 2011) si Otelul Galati - Petrolul Ploiesti (18 decembrie 2011) nu a arbitrat decat 11 partide in liga secunda. “Totul s-a intamplat atat de repede incat nu am avut timp sa-mi dau seama.”, spune argeseanul George Florin Neacsu despre debutul sau pe prima scena a fotbalului romanesc. Student la Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative, tanarul arbitru asistent (26 ani) iti vorbeste parca obsesiv despre seriozitate, perfectiune si autodepasire. Pentru el, arbitrajul “a reprezentat o meserie de la bun inceput”, inca de cand oficia la nivel de copii si juniori. Probabil ca ambitia si seriozitatea cu care trateaza fiecare joc l-au adus atat de rapid in Liga 1. Dar mai multe despre tanarul nascut in Campulung Muscel aflati din interviul pe care l-a acordat site-ului frf-cca.ro.

Cum ai devenit arbitru de fotbal?

Am inceput arbitrajul in anul 2003, la Campulung Muscel. Pe atunci eram junior la ARO, dar sansele de a ajunge fotbalist erau destul de mici la noi, pentru ca nu aveam un centru de copii si juniori puternic, nu aveam o rampa de lansare. Asa ca m-am dedicat, in totalitate, arbitrajului.

Ce inseamna arbitrajul pentru tine?

Arbitrajul face parte din viata mea. Pentru mine a reprezentat o meserie de la bun inceput. Tratez aceasta activitate cu maxima atentie si seriozitate inca de cand arbitram la copii si juniori. Imi doresc si imi propun ca la fiecare meci sa arbitrez cat mai bine. Tin foarte mult la acest aspect. Este dificil sa fii perfect insa imi impun asta la fiecare joc indiferent de nivelul la care arbitrez.

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar una mai putin placuta?

Cea mai amuzanta intamplare s-a petrecut la un joc din cadrul campionatului judetean. Era primul meu meci la acest nivel. Aveam un fanion din plastic, care s-a rupt in timpul jocului. Neavand fanion de rezerva a trebuit sa improvizez unul dintr-o creanga si o batista. Am legat batista de creanga si asa am arbitrat. :)) De o intamplare neplacuta am avut parte tot in campionatul judetean. Am anulat un gol pentru echipa gazda, in ultimul minut, in urma unui ofsaid, la scorul de 1-0 in favoarea oaspetilor. Cineva m-a lovit cu un bolovan foarte mare in spate. Am avut noroc ca nu m-a nimerit in cap. Am intrat in vestiar si timp de doua ore nu am plecat de acolo. Insa aceasta intamplare nu m-a speriat si nu m-a descurajat niciun moment. Din contra, m-a intarit si mi-a dat curajul sa continui.

Anul trecut ai facut un salt extraordinar, din Liga 3 in Liga 1, unde ai debutat in decembrie. Cum a fost impactul cu primul esalon, tinand cont ca aveai foarte putine jocuri in Liga 2?

A fost o ascensiune foarte rapida, neasteptata chiar. Totul s-a intamplat atat de repede incat nu am avut timp sa-mi dau seama. Aveam doar 11 jocuri la nivel de Liga 2, insa 7-8 dintre acestea au fost foarte tari, cu echipe foarte bune. Puteau fi considerate chiar derby-uri, la momentul respectiv, prin prisma clasamentului. Pe toate le-am dus la final cu bine. Diferenta dintre Liga 2 si Liga 1 este simtitoare. De fapt difera totul, viteza de joc este alta, iar un moment de neatentie sau de neconcentrare te poate surprinde si poti face greseli cu usurinta. De aceea concentrarea si atentia la tot ceea ce se intampla pe terenul de joc trebuie sa fie maxime.

Cum reusesti sa treci peste momentele dificile, inevitabile in viata unui sportiv?

In general, sunt o fire optimista si asta imi da putere sa trec cu usurinta peste momentele mai putin placute. Incerc sa ma incurajez singur. Ambitia este cea care ma face sa imi propun tot timpul sa scot maximum din orice, sa ma autodepasesc.

Cum arata saptamana premergatoare jocului? Urmezi un program special?

Sunt foarte strict cu mine insumi, efectuand antrenamente zilnice, dupa un program bine pus la punct. Si asta se intampla din primul moment in care am inceput aceasta activitate. Incerc sa ma odihnesc foarte bine inaintea jocurilor, pentru a putea fi cat mai lucid pe teren. De asemenea, tin ca alimentatia sa fie, pe cat posibil, una optima si benefica pentru organism. In limitele posibilitatiilor incerc sa obtin informatii despre echipele pe care urmeaza sa le arbitrez. Ma intereseaza in special jocul la ofsaid, principala prioritate a unui arbitru asistent, dar iau in calcul si jucatorii-problema, comportarea celor de pe bancile de rezerva etc.

Unde te vezi peste 10 ani?

Imi doresc in primul rand sa fiu sanatos pentru a putea practica aceasta meserie si pentru a ma putea bucura de ea pe deplin. Incerc sa tintesc cat mai sus, tind foarte mult catre inalta performanta, ca orice arbitru.

Care este rolul familiei in activitatea pe care o desfasori?

Familia are un rol foarte important in viata mea, parintii mei sustinandu-ma tot timpul si asigurandu-mi un climat linistit. De asemenea, un rol deosebit pentru mine il are viitoarea sotie, cea care imi este alaturi tot timpul, ma intelege, imi atrage atentia atunci cand gresesc si ma incurajeaza in permanenta.

De ce ai indruma tinerii sa se indrepte spre aceasta activitate si ce sfaturi le-ai da la inceput de drum?

Este o activitate care are foarte multe elemente positive. Te modeleaza si te maturizeaza mult mai devreme. Se dezvolta o serie de abilitati extrem de benefice in viata de zi cu zi, cu alte cuvinte te formeaza ca om. Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi celor aflati la inceput de drum deoarece sunt foarte tanar si mai am multe de invatat. Sunt in situatia de a primi eu insumi sfaturi nu de a le da.

Ce iti place si ce nu?

Imi place sa calatoresc, sa vad cat mai multe lucruri noi. Urmaresc foarte mult fotbal oriunde am ocazia. Nu-mi plac minciuna, trufia si oamenii falsi.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Sa fie sanatosi, pentru ca acesta e cel mai important lucru si ceea ce conteaza. Le doresc un an fericit alaturi de familii.