Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente... Sunt Ionut Borcan si va astept, saptamanal, pe frf-cca.ro, pentru a descoperi impreuna povestile lor.

In aceasta primavara mai multi tineri arbitri si arbitri asistenti de perspectiva au primit sansa debutului pe prima scena a fotbalului romanesc. Printre ei s-a aflat si timisoreanul Catalin Botas (foto: alaturi de Patricia Samsudean - stanga - si Andrada Aloman), care a condus deja doua jocuri la centru in Liga 1, la doar cateva luni de la promovarea in esalonul secund. Absolvent al Facultatii de Economie si Administrare a Afacerilor - Timisoara, Catalin are in palmares 16 jocuri in Liga 2, 70 in Liga 3 si peste 300 in campionatul judetean. Pe 1 iunie va implini 29 de ani si isi doreste sa arbitreze “la un nivel cat mai inalt”.

Cum ai devenit arbitru de fotbal?

Am urmat cursul de arbitri in toamna anului 2001, iar primul meci l-am condus in primavara lui 2002.

Ce inseamna arbitrajul pentru tine? Ce-ti doresti de la aceasta activitate?

Daca la inceput arbitrajul a fost pentru mine mai mult o pasiune, cu timpul a devenit o parte din ce in ce mai importanta din viata mea. In prezent tratez cu maxima seriozitate aceasta activitate care mi-a oferit si multe satisfactii de-a lungul timpului, formandu-ma ca om. Imi doresc sa continui sa arbitrez la un nivel cat mai inalt.

Ai debutat de curand in primul esalon, la mai putin de un an de la promovarea in Liga 2. Te asteptai la acest salt atat de rapid?

Sincer sa fiu, nu ma asteptam sa fac saltul asa rapid, dar in mod sigur imi doream si pentru asta m-am pregatit incontinuu.

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar una mai putin placuta?

Pot sa va spun despre o intamplare amuzanta si totodata putin nefericita pentru mine, pe care am patit-o la un meci de Liga a 4-a, in urma cu 4-5 ani. La un moment dat, pe la centrul terenului, care era plin de noroi, m-am ciocnit de un jucator si am scapat fluierul din mana. Nu l-am gasit imediat, iar faza a continuat periculos pana la poarta. Am plecat dupa faza, fara fluier, insa norocul meu a fost ca mingea a iesit in aut de poarta, nefiind nevoie sa iau vreo decizie in acest timp. Apoi, un jucator care a observat incidentul a recuperat fluierul si mi l-a inmanat.

Ai vreun model printre cavalerii fluierului?

Mi-a placut de Roberto Rosetti, iar in prezent il apreciez pe Victor Kassai.

Ce este mai importanta: pregatirea teoretica sau cea fizica? Cat timp le acorzi tu saptamanal?

Cu certitudine ambele sunt la fel de importante. Antrenamentele fizice le fac zilnic, iar pregatirea teoretica de doua ori pe saptamana.

Ce rol joaca familia in activitatea pe care o desfasori?

Familia este foarte importanta pentru mine, conteaza mult sprijinul lor si ma ajuta sa am multa incredere in mine in tot ceea ce fac.

De ce ai indruma tinerii spre arbitraj si ce sfaturi le-ai da celor aflati la inceput de drum?

Cei tineri ar trebui sa urmeze cursurile de arbitri, pentru ca arbitrajul este mai mult decat o meserie, iti ofera multe satisfactii, iar cu o pregatire foarte buna sansele de a ajunge in esaloanele superioare sunt mari.

Ce iti place si ce nu?

Apreciez oamenii sinceri si deschisi, nu-mi plac cei mincinosi.

Unde te vezi peste 10 ani?

Arbitrand in continuare, la un nivel cat mai ridicat, chiar pe plan international.

Transmite-le, te rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din Romania.

Sa aiba mare incredere in arbitrii romani si sa priveasca fotbalul asa cum este el, ca un sport.